Colegul Zoltan, care cutreiera sistematic padurile, le-a cules in unii ani, eu le-am cumparat din piata, de la o conlocuitoare din Baisa...
Am gasit o reteta portugheza foarte simpla, DAR ABSOLUT FANTASTICA:
ciupercile se prajesc in unt, apoi se adauga sare si piper.
Calocybe gambosa era numita/clasificata inainte Tricholoma georgii. Pe langa nickul "ciuperca Sf.Gheorghe", mai are nume populare ca: nicorete, ciuperca de mai, ciuperca de prun. Se disting prin mirosul delicat de faina (asa zice cartea, dar mie mi se pare putin chimic mirosul, cand sunt crude, cand sunt prajite miros extraordinar), palaria cu piele fina, cu aspect aproape translucid, de culoarea alunei, cu mici variatii de culoare, lamele stranse, albe.
Nu se poate confunda cu nicio ciuperca periculoasa, aparand extrem de timpuriu. Cine a gustat-o vreodata, sigur nu o mai uita, va asigur!
